about us .

--> Eu sunt Elena.

Tavanul este alb, iar viaţa e .... neagră.

Sângele e roşu şi rece, iar lacrimile sunt sărate.

Bomboanele sunt ambalate, iar telefonul este închis.

Agenda e tot mai albastră ca ochii mei.

Este inadmisibil aşa ceva!

Mobila e verde şi cred că şi sufletul meu la fel.Dar eu nu sunt marţian?!Hârtia e albă şi am murdărit.o foarte uşor cu vorbe fără sens!

Abţibildul şi căţelul sunt roz.Scârbos!

Iepuraşul are un picior rupt de cinci ani şi încă nu i.a trecut.

Pijamaua e roşie. Nici nu-nţeleg cum am putut s.o port până acum.

Capul mi.e pătrat, iar paharul e gol. Da, dar a fost plin. Cândva, demult! Mâna e plictisită şi tocmai mi s.a spart o venă. Asta e ! Ghinion!

Lumânarea arde. Ce caldă e flacăra!

Nu.mi răspunde la SMS! Eu îi scriu atât de des. Ce porcărie!

Ursu de la el are ochii roşii. Cât de amuzant!

Cărţile de joc îmi zâmbesc , dar eu nu mai am zâmbete în depozit.

Televizorul îmi face cu ochiul, dar eu nu mai am ochi. S.au înecat.

Până şi perna e roşie. Vai de capul meu!

Pisica s.a înnegrit de vreme.Masa de lângă ea e plină de idei.

Shakespeare a scris mult şi bine, iar cartea de la el e imens de groasă.

Ursuleşul are în stomac insigne şi surprize de la Kinder. E multi-funcţional.

Rigla asta de lemn o am dintr.a întâia.Am găsit.o acum câteva zile şi de-atunci trăiesc în trecut, hrănindu.mă cu amintiri. Am împietrit, iar sufletul mi.e o stană de piatră.

Vreau să fac o declaraţie de dragoste: „De la mine pentru tine!”.Şi ajunge.

În curând mă vor mânca gândacii de atâtea hârtii.

Pe jos sunt doar lacuri, iar toamna e foarte aproape.

Sunt în ultimul stadiu al nebuniei şi în curând voi promova. Sunt mândră de mine!

Vreau ca toate uşile să fie închise, aţi auzit!?

Sunt calmă! Tre’ să fiu calmă!

Planetele se învârt în capul meu.

Alţi nebuni ţipă, fiecare cu treaba lui.

Ce mama naibii e aici, balamuc?

Nu mai pot, dar tre’ să fiu calmă.

Toată lumea e supărată pe mine şi nu înteleg de ce. Nici nu cred că tebuie.

Universul meu e ceva de speriat!!!

Nu pot zbura fără tine. 

Eşti undeva jos, iar eu sunt în străfundul cerului. Şi plâng pentru că nu eşti cu mine. Dacă vezi vreo lacrimă de.a mea căzând, fereşte.te! sunt mortale! Dacă te ating tocmai pe tine, mori instantaneu, pentru că nu suporţi să mă vezi plângând. Fac foarte urât. Nu mă ştii plângând. Nu m.ai văzut! Dă.te din drumul meu! Iartă.mă, n.am vrut să zic asta! Mi.a scăpat.

Îmi cer scuze. M.ai iertat? Nu te cred. Eşti încă puţin trist. Şi cum spuneam ..... nu ştii ce frumos e să ai aripi! Îţi dau o senzaţie de libertate, e extraordinar!

Tot nu m.ai iertat! Te urăsc...

După un timp de tăcere, mă întrebi timid ce s.ar întâmpla dacă lacrimile mele, i.ar atinge pe restul oamenilor. Îţi răspund că doar i.ar uda, şi probabil m.ar înjura că picur. Pic , pic , pic !

Degeaba te uiţi cum iese soarele...

Nu mai iese şi nici vară nu mai e.

A venit toamna.

Stai de o oră şi priveşti cerul ... nu mai există stele căzătoare. Dar e treaba ta şi e timpul tău.

Poate că eu sunt o proastă că.ţi spun toate astea. Nu mai contează.

Proşti suntem amândoi că ne certăm din cauza geloziei.

De-asta te iubesc.

Pentru că ....... reinventezi mereu ce e între noi.

Nu ştiu să.ţi zic exact ce e, pentru că nici eu nu ştiu.

Ne învârtim în jurul degetului de ceva timp. Spune odată ce vrei şi nu te mai uita pe cer. Doar a venit Toamna!

Gândeşte.te că fiecare stea de pe cer e o lacrimă de.a mea, iar tu te bucuri că plâng. Îţi place că plâng. Sigur nici tu n.ai trecut testul psihic. Avem încă ceva în comun!

Amândoi suntem nişte cazuri pierdute pentru societate.

Eşti fraier şi pentru că îţi pierzi timpul degeaba.

Ce.aş vrea să stau şi eu aşa ca tine. Să mă bucur că trece timpul.

Dar nu pot. Eu trebuie să fiu raţională şi pentru tine.