Adevăr sau Durere ? Unde eşti acum ?
Ce crezi... Abia ce am venit de la Ploieşti de la surioara mea.A fost destul de mişto.Mi'am dat seama că mă iubeşte şi pe mine cineva.
Acum este 1 iulie nu mi se pare deloc frumos afară.Plouă.E urât.La fel cum e şi în inima mea.. Sentimentele mi se par complet răvăşite, numai ştiu ce simt, ce gândesc. Mi'e dor de cineva care m'a părăsit atunci când nu trebuia, mi'e dor de spiritu' de luptă pe care mi'l oferea, mi'e dor de zâmbetul lui dulce, mi'e dor să mă certe, mi'e dor să râdem ca idioţii la glumele lui de 2 lei, mi'e dor de tâmpenia lui de telefon, mi'e dor de alintările lui care mă duceau spre un univers doar al meu, mi'e dor de îmbrăţişările lui geloase, mi'e dor de cel mai dulce frăţior, mi'e dor de scumpul meu văr, mi'e dor de tine, mi'e dor, întoarce'te am NEVOIE de tine !!!teeee rooooooooooooooog!!
deja e 1 iulie din 18 septembrie 2009 au trecut o grămadă de zile. pe zi ce trece realizez că trăiesc încă fără el.. era viaţa mea, era sufletul meu, avea grijă de mine mai mult decât părinţii mei.s'au scurs atât de repede zilele, mă uit la ceas, este 15:20.până şi timpul se scurge repede, parcă acum 5 minute am venit de la spital, parcă acum 10 minute mă nascuse mami şi tu erai tot într'un zâmbet că sunt pe această minunată lume... unde eşti acum, când am nevoie de tine, când s'au scurse toate speranţele mele, când visam frumos ai plecat fără să'mi spui magica noastră parolă.. numai tu o ştii, să ştii că acum numai cred în nimeni, am nişte concepţii urâte. sincer? cred că mi'aş lua o bătută de la tine, dacă mai vedea acum.. nu îmi pot stăpânii lacrimile, suferinţa şi mai ales dragostea. Întoarce'te înapoi, eu încă cred că este posibil.. pentru mine nimic nu e imposibil, pentru mine tu erai speranţa, ceea ce mă făcea să mă schimb, să ajung acel cineva despre care vorbeam la telefon acum 1 an jumătate când tu râdeai de mine că vreau să mă fac Stewardesa.. adu'ţi aminte, cât râdeam şi atunci când am fost acasă şi ziceai că am mai crescut cu 2-3 cm.. mi'e dor de tot... acum am crescut, ultima oară am fost la tine la Cimitir, ţi'am arătat zâmbetul meu, lacrimile mele.. dar tot nu mi'ai răspuns.. cred că nu ţi'e dor de nimeni, altfel te'ai fii întors. să ştii că am vorbit zilele astea cu nevastă'ta era fericită şi'a făcut un prieten, destul de simpatic dar nimeni nu îţi ia locul mi'a zis ea.. eu te aştept şi acum.. mă uit pe geam şi râd spre cer. acum o săptămână mai auzit când te'am strigat în somn?? când s'au speriat ai mei?
** nu cred că te voi putea uita never.
sunt zile în care sper să ieşi înapoi. să revii printre noi, să mă ţii din nou în braţe, să râdem, să punem de'o masă aşa cum spuneai mai demult.. acum toţi se duc de lângă mine ... nimeni nu poate să mă accepte, să mă vrea aşa cum sunt eu cu adevărat, cine mă vrea nu accept din cauza concepţiilor produse la moartea ta.. ajută'mă să îmi revin, să'mi trăiesc copilăria, am doar 17 ani şi sunt tristă mai mult decât mama(bunica) care are 70 de ani, asta pentru că mi'am pierdut'o din cauza unora ... am probleme şi cu ştii tu cine de care ţi'am spus când am fost la tine la mormânt.. îmi spune de ceva timp că numai mă vrea, vorbeşte cu el în somn explică'i că nu am inima de fier aşa cum crede el ci o am normală ca şi el. te rog vino înapoi, mi'e dor de tine...
te iubesc şi numai pot de dorul tău, lacrimile, zâmbetele şi tot ceea ce ne lega le'am pierdut chiar atunci când nu trebuia, atunci când îmi găsisem şi eu locul ai plecat... nu uita că aici toţi te iubesc, te respectă. ai grijă de tine acolo, ai grijă de mine şi nu mă abandona şi tu. aşa cum toţi o fac..
de atunci my world is drawn in the Paint .. nimeni nu reuşeşte să'mi schimbe concepţiile dar nici nu vor..
Îţi mulţumesc că mi'ai fost mamă, frate, văr, prieten şi în acelaş timp tatăl meu care mereu mi'a lipsit..
<< Pagina de pornire