sâmbătă, 5 iunie 2010

Astăzi este Sâmbătă ...

Când nu ai răbdare s'ar putea să te confrunţi cu o gramadă de neplăceri venite pe neaşteptate.. Una dintre vechea problemă la majoritatea este divorţu', despărţirea etc.. ''Nu te mai vreau'' .. Cine şi'ar dori să audă vreodată aceste cuvinte?! Probabil că nimeni, niciodată. Dar, din nefericire, ajungem uneori să le auzim; iar asta vine chiar din partea celor dragi şi chiar a celor apropiaţi.
Să îţi spună un bărbat: ''Nu te mai vreau!'', e probabil unul dintre cele mai dureroase lucruri. Mai ales că nici nu ştii ce ai putea face să schimbi situaţia.Afirmaţia în sine sună destul de definitivă. Nu se referă la momentul respectiv; ci vine ca o hotărâre permanentă. La o astfel de respingere totală, nu prea ai ce sa mai răspunzi. Însă e nevoie de foarte mult curaj şi maturitate pentru a putea să'i faci faţă. Să treci mai departe, să îţi spui pe moment că viaţa ta continuă, e foarte greu.

Pentru mine sincer.. un bărbat care aruncă astfel de cuvinte poate fi cotat ca un om lipsit de suflet.

Sigur că după ce auzi aşa ceva, stai şi te întrebi ce s'a întâmplat, cum de s'a ajuns aici. Ai făcut ceva greşit? Pentru cât timp şi cât de grav? şi de ce nu ţ'a spus mai înainte, când încă se mai putea face ceva?
La început spunem că putem trece cu vederea, apoi că putem ierta, până într'o bună zi când nu se mai poate.... şi atunci răbufnim astfel, cu atare cuvinte grele.. ştim care va fi ecoul lor în sufletele celorlalţi şi chiar contăm pe asta. Despărţirea în sine este un proces greu de dus, greu de acceptat. Aşa că, singura modalitate de a rupe ''răul din rădăcină'', e să venim cu ceva de genul acesta: ''Nu te mai vreau.''

Dacă reuşeşti să ai suficient bun simţ faţă de propria ta persoană, îţi dai seama că mare lucru nu mai poţi face ca să dregi lucrurile şi atunci, îţi păstrezi demnitatea şi accepţi decizia celuilalt. După care îţi spui: ''OK... Nu mai sunt bun/bună pentru ea/el, dar asta nu înseamnă că nu mai sunt bun/bună pentru mine sau oricine altcineva.''
Îţi continui viaţa, cu fruntea sus, încercând să îţi găseşti fericirea şi echilibrul în altă parte, altături de altcineva.


Aminteşte-ţi că nimeni nu te poate iubi mai mult sau mai bine decât te iubeşti tu pe tine.