joi, 6 iunie 2013

without you

           Daca tot ai picat aici, in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Ti-ai spus ca ai avut ghinion si te-ai incurajat ca te vei descurca. Apoi ai inceput sa observi problemele. Sa cauti motivele. Sa analizezi cauzele. Sa intelegi consecintele. Sa descoperi incidentele. Sa iti pui intrebarile. Sa astepti raspunsurile. Sa ramai cu ecourile.

Te-ai nascut si nu mai poti schimba asta. Nu mai poti uita ce stii. Nu mai poti sterge amintirile, trecutul, istoria sau chiar secunda care tocmai a trecut. Te invinovatesti ca nu ai trait pana acum, dar poti trai de multe ori... insa retine ca numai o data poti muri. Sfarsitul, tragic sau fericit, anticipat sau brusc, lin sau violent, este unic, punctul final pe traseul vietii tale. Uneori il astepti, ti-l doresti, dar nu vine. Iti spui ca altii care merita sa traiasca se duc, iar tu ramai in locul lor, desi ti-ai fi dorit sa nu existi. Dar asa este, odata ce ai intrat, trebuie sa ramai pana la capat. Insa capatul nu este neaparat cel pe care il cautai.
Singur in mijlocul multimii sau singur in mijlocul desertului nu inseamna nimic pentru tine, nu exista diferenta. Nu ai avut niciodata prieteni adevarati si ai aflat ca Mos Craciun nu exista atunci cand altii se laudau cu ce au primit de la el iar tu il asteptai in fiecare an degeaba. Ai fost invatat ca valorile morale nu sunt cu nimic mai presus decat cele materiale fiindca nu te ajuta la fel de mult, ca familia poate fi la fel de rea ca necunoscutii care te batjocoresc si ca poti ajunge mai jos decat cei pe care ii ajutai sa se ridice. Cum ai ajuns aici nici tu nu stii, dar stii sigur ca nu aici ti-ai fi dorit sa fii...
Chiar daca nu stii de ce traiesti asteptand sa mori si inca nu ai aflat multe dintre raspunsurile pe care le cautai, uneori te agati cu dintii de viata. Te lupti si tragi de ea in speranta ca va fi mai bine, ca se va schimba ceva. S-ar spune ca te temi de sfarsit, chiar daca de cele mai multe ori il astepti cu nerabdare. Ai chiar atat de mult curaj sa il infrunti? Sau nu cumva tocmai teama te impinge catre el? Sfarsitul este inevitabil, orice viata isi afla moartea si totul este efemer, asa ca de ce te-ai teme de el?
Se spune ca pentru a invinge teama, trebuie sa o infrunti. Insa deznodamantul temerilor este intotdeauna altul. Uiti sau fugi de teama pana cand o afli sau te afla din nou... iar cand trebuie sa o infrunti, se presupune ca iti vei gasi echilibrul. Dar de cele mai multe ori, gasesti sfarsitul. Iar sfarsitul temii este uitarea. Si moartea se transforma in uitare, la fel ca teama.