without you
Daca tot ai picat aici, in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Ti-ai spus ca ai avut ghinion si te-ai incurajat ca te vei descurca. Apoi ai inceput sa observi problemele. Sa cauti motivele. Sa analizezi cauzele. Sa intelegi consecintele. Sa descoperi incidentele. Sa iti pui intrebarile. Sa astepti raspunsurile. Sa ramai cu ecourile.
Te-ai
nascut si nu mai poti schimba asta. Nu mai poti uita ce stii. Nu mai
poti sterge amintirile, trecutul, istoria sau chiar secunda care tocmai a
trecut. Te invinovatesti ca nu ai trait pana acum, dar poti trai de
multe ori... insa retine ca numai o data poti muri. Sfarsitul, tragic
sau fericit, anticipat sau brusc, lin sau violent, este unic, punctul
final pe traseul vietii tale. Uneori il astepti, ti-l doresti, dar nu
vine. Iti spui ca altii care merita sa traiasca se duc, iar tu ramai in
locul lor, desi ti-ai fi dorit sa nu existi. Dar asa este, odata ce ai
intrat, trebuie sa ramai
pana la capat. Insa capatul nu este neaparat cel pe care il cautai.
Singur in
mijlocul multimii sau singur in mijlocul desertului nu inseamna nimic
pentru tine, nu exista diferenta. Nu ai avut niciodata prieteni
adevarati si ai aflat ca Mos Craciun nu exista atunci cand altii se
laudau cu ce au primit de la el iar tu il asteptai in fiecare an
degeaba. Ai fost invatat ca valorile morale nu sunt cu nimic mai presus
decat cele materiale fiindca nu te ajuta la fel de mult, ca familia
poate fi la fel
de rea ca necunoscutii care te batjocoresc si ca poti ajunge mai jos
decat cei pe care ii ajutai sa se ridice. Cum ai ajuns aici nici tu nu
stii, dar stii sigur ca nu aici ti-ai fi dorit sa fii...
Chiar
daca nu stii de ce traiesti asteptand sa mori si inca nu ai aflat multe
dintre raspunsurile pe care le cautai, uneori te agati cu dintii de
viata. Te lupti si tragi de ea in speranta ca va fi mai bine, ca se va
schimba ceva. S-ar spune ca te temi de sfarsit, chiar daca de cele mai
multe ori il astepti cu nerabdare. Ai chiar atat de mult curaj sa il
infrunti? Sau nu cumva tocmai teama te impinge catre el? Sfarsitul este
inevitabil,
orice viata isi afla moartea si totul este efemer, asa ca de ce te-ai
teme de
el?
Se spune
ca pentru a invinge teama, trebuie sa o infrunti. Insa deznodamantul
temerilor este intotdeauna altul. Uiti sau fugi de teama pana cand o
afli sau te afla din nou... iar cand trebuie sa o infrunti, se presupune
ca iti vei gasi echilibrul. Dar de cele mai multe ori, gasesti
sfarsitul. Iar sfarsitul temii este uitarea. Si moartea se transforma in
uitare, la fel ca teama.
<< Pagina de pornire