Este dimineata. Este soare, este 10.
Este timpul de o postare in care las decat sentimentele sa vorbeasca....
Cand nimic nu este ceea ce vrei, cand vrei sa devii cine vrei dar nu
poti, cand ai tot dar defapt nu ai nimic, cand nimic nu se intampla,
cand lacrimile iti curg pe obraz si nu poti schimba nimic, accepta
trecutul asa cum este el pentru a putea sa te bucuri de prezent.
Nimic
din tot ce vei vrea sa incepi nu poate fi inceput, nimic din ce vrei sa
repari nu poate fi reparat, pentru ca toate incep de la tine. Incepe cu
tine si vei incepe sa traiesti!
Trecutul este o parte din tine,
care iti apartine cu toate lucrurile bune sau rele care ti s-au
intamplat. Nu poti sa negi timpul care s-a scurs si nici rezultatul
faptelor tale. Esti singurul in masura sa se judece pe sine. Sunt etape
din trecut pe care ai vrea sa le stergi. Si nu ma refer la cele de care
te rusinezi ci la cele in care te-au durut, acolo unde te-ai simtit la
pamant. La acele momente in care ai simtit ca ramai fara aer, cand ti-ai
simtit inima ca ti se frange si un val de caldura ce iti umple corpul. Au
venit alte momente si alte momente iar in final ai decis ca nu vrei sa
retraiesti o drama continua si le-ai ascuns undeva in strafundul tau
crezand ca nu vor mai iesi niciodata la suprafata sau ca totul va
ramane undeva in timp ca o afacere de incheiat intre tine si Dumnezeu.
Cateodata ma trezesc in mijlocul noptii, tremurand de frica,
simtindu-ma singura, fara speranta, deoarece ma gandesc cum ar fi ca tu
sa nu mai fii in viata mea... Iar apoi ma intreb daca stii intr-adevar
cat de mult insemni pentru mine... daca si tu tarziu in noapte te
gandesti la mine asa cum o fac eu ? tu esti o parte din emotiile, din
sentimentele mele, esti motivul pentru care eu zambesc si sper... Te
doresc asa cum desertul doreste apa, asa cum florile iubesc pamantul,
asa cum pasarile iubesc cerul. Traiesc prin tine, iar tu prin iubirea
mea.
Doar o singura privire a
fost de ajuns intre noi doi cand ne-am intalnit pentru prima data si in
acel moment am avut senzatia ca te cunosc de-o viata. Inima mi-a
tresarit.Apoi a urmat primul nostru sarut.A fost ceva magnific;aproape un sarut nevinovat ce mi-a transmis emotii prin tot corpul, si
din acel moment ma cuprinsese teama, teama ca am sa ajung sa ma
indragostesc. Tocmai pentru faptul ca ajunsesem sa cred ca dragostea
inseamna o condamnare la suferinta; si uite ca mi-am ascultat inima si
instinctul alegand sa imi ,,asum riscul de a ma indragosti de tine’’
Datorita
tie simt ca parca m-as fi trezit dintr-un somn adanc si plin de
cosmaruri si temeri. Pentru ca acum simt ca traiesc din nou, pentru ca faci
parte din viata mea, pentru ca faci parte din planurile mele de viitor chiar daca
stiu ca viitorul meu – din pacate – nu te va putea include si pe
tine. Stim amandoi care sunt impedimentele.
Cu
tine totul pare schimbat in jur.Oamenii, natura, par mai buni, sa te
cunosc pe tine a fost pentru mine sfarsitul unei etape pline de
singuratate si tristete a vietii.
Sa
te intalnesc pe tine pare a fi raspunsul rugamintilor mele fierbinti
catre Dumnezeu, cand cu lacrimi in ochi cadeam deznadajduita rugandu-L
sa imi daruiasca doar IUBIREA. Mimic mai mult.Pentru ca asta era cel mai
important lucru ce-mi lipsea si aveam nevoie sa intalnesc pe cineva care
sa nu ma priveasca ca pe un obiect, ca pe o fiinta fara suflet pentru ca
eram satula de asa ceva. Dar uite ca acum Divinitatea mi-a facut cel
mai frumos cadou. Adica pe tine iubitul meu, insa intr-o zi va trebui
sa aleg sa pierd sau sa renunt la acest dar de pret si tot ce-mi
ramane de facut e sa ma bucur de tine, de dragostea ta, iubire. Atat cat
ne este permis, te am... dar te mai vreau.
Cand
imi spui ca ma iubesti e cald si frumos in sufletul meu. Si cand ma
fixezi cu privirea ta patrunzatoare si senina parca totul se invarte in
jur si imi pierd total controlul asupra mea. Asupra gesturilor pe care
le fac.Mainile nu ma mai asculta, buzele nici atat iar trupul meu se
lipeste de-al tau vibrand de pasiunea ce-mi ,,fierbe’’ sangele in
vene.
Tu
reprezinti visele, sperantele si toate fanteziile mele.Fara tine sunt
doar o jumatate de inima ce-si striga disperata durerea ca nu te am pe
tine.Pune inima ta langa inima mea pentru totdeauna.
Daca
as avea puterea sa dau timpul in urma cu cativa ani as face-o ,,impinsa’’ de dragostea ta.Pentru ca stiu ca numai astfel as fi avut sansa
sa fiu cu tine o viata intreaga si acum nu as mai ofta de dorul tau. Nu
ar mai trebui sa plang in mijlocul noptii cand imi lipsesc
imbratisarile tale, tandretea si dragostea ta, si nu as mai fi nevoita
sa ma chinui sa imi apari in vise doar sa pot adormi avand impresia
ca-mi esti alaturi si imi vorbesti si m-atingi in vise.
Liniste
nu mai am din ziua cand mi-ai furat inima.Odata cu ea mi-ai luat si
linistea interioara sufletului fiindca din ziua aceea un foc
puternic dar nu iute ca un foc de paie s-a aprins in inima la mine si
de atunci ma mistuie neincetat.
...... si cine-mi poate stinge
acest foc ? doar tu iubitul meu frumos... cu imbratisarile si sarutarile
tale, cu soaptele tale de dragoste langa urechea mea.
Doar
tu iubire poti domoli acest foc ce ma arde..doar tu, cand cu bratele
imi cuprinzi talia si ma tragi spre tine parca vrand sa rostesti ca sunt
a ta pentru totdeauna. Imi place sa simt ca tu esti stapanul
mangaierilor, imbratisarilor, saruturilor mele.Imi face atat de bine sa
simt ca iti apartin.
Te iubesc!Te iubesc pentru ca ai rabdare cu mine intotdeauna.Te iubesc pentru ca mi-ai aratat respect inca de la prima intalnire si pentru ca ai reusit sa patrunzi in intunericul sufletului meu reusind sa trezesti ceea ce credeam ca a ,,adormit’’ pentru totdeauna in mine adica – scanteia iubirii.Te iubesc cu ochii, te iubesc cu buzele, te iubesc cu mangaierea, te iubesc cu tot ce face parte din mine.
Acum
cand aripa dragostei m-a atins, voi incerca sa o pastrez in mine nu am
sa las ca acest sentiment sa dispara.Voi iubi si voi trai fara
regrete chiar daca nu ma voi putea bucura pentru totdeauna de zambetul tau si sufletul nu-mi v-a putea fi incalzit o viata doar de caldura
dragostei ce-mi porti pentru ca eu mai apartin cuiva.. cuiva care poate ma
merita sau nu.
Fiecare
persoana are un suflet pereche si care il completeaza in tot ceea ce
face.Un suflet pereche numai al lui dar cu toate astea nu intotdeauna
ne este dat sa il si intalnim sau sa putem sa ne traim existenta alaturi
de el.Uneori iti apare in cale atunci cand tu esti deja cu cineva ,
care desi nu este exact ceea ce ai dorit ai ales totusi sa iti faci o
viata alaturi de acea persoana.
Si
... in clipa aceea cand destinul tau se intersecteaza cu acel suflet pereche care
ar fi putut fi insusi destinul tau simti cum ceva in sufletul tau
moare, se rupe si dureri sfasietoare iti cuprind intreg E –ul
tau.Ajungi sa simti ca nu mai poti sta departe de acea persoana si ai
face orice sa fii numai cu el, insa nu mereu se intampla astfel; pentru ca de
multe ori suntem nevoiti sa acceptam si sa urmam ,,drumul’’ pe care
l-am ales deja pana sa ne intalnim acel suflet pereche chiar daca asta
inseamna sa ,,pasim” pe o cale pavata cu pietre neslefuite ale
NEFERICIRII .
Fara tine sunt doar o jumatate de inima ce-si striga disperata durerea.
Ia-ma in brate si IUBESTE-MA!!!
<< Pagina de pornire