Fara drum

Niciodata nu le-am permis lacrimilor sa iasa la lumina in fata baietilor, niciodata nici un baiat nu m-a vazut varsand vreo lacrima, iar la el e deja a n oara. M-as fi stapanit, as fi putut zambi spunand ca totul e ok si ca nu ma afecteaza, dar el ma cunoaste. Ma cunoaste si a citit pe fata mea ca sunt distrusa, ca vestea mi-a luat si ultima picatura de putere care-mi mai ramasese. Cand a venit langa mine si mi-a spus 'nu plange' deja era prea tarziu, deja plangeam si nu ma mai puteam stapani. Si am plans...am plans...am plans pana am pierdut firul, pana am inceput sa tremur si sa nu mai fiu stapana pe propriul trup atat eram de vatamata pe-afara si pe interior. Am plecat de langa el afisand din nou masca o-sa-mi-revin, dar cum am facut doi pasi lacrimile au inceput iar sa curga. Nu le puteam opri, nimeni nu putea, am stat asa si-am plans ratacind ceva timp. Nimic nu ma incalzeste in momentul asta, nimic nu-mi mai da sperante...Simt ca-n locul sufletului meu a ramas doar o bucata de carne, un muschi care se contracta, atat; fara nimic profund, doar un mare gol, o gaura neagra care ma inghite. 
S-a terminat, definitiv, fara drum de intoarcere sau vreo sansa sa ocolim inevitabila despartire. Nu mai putem fi un cuplu, nu mai poate fi vorba despre noi, noi doi impreuna din mai multe motive. Sunt derutata, sunt ranita .... Simt ca ma iubeste din tot sufletul  si ca ar vrea sa mai fie ca inainte, dar nu inteleg de ce nu mai vrea/poate. E prima oara cand o despartire distruge atatea in mine, e prima oara cand simt ca-l raneste sa ma raneasca, dar nu se poate intoarce. S-au spus atatea, poate chiar n-am putea trece peste cuvintele alea, dar nu voi sti niciodata, s-au intamplat atatea... Lacrimile sunt mai dureroase ca niciodata, nu stiu cum sa le opresc, dar atunci cand ma tine in brate ma simt in siguranta, e ca si cum totul ar fi ca inainte, dar nu e decat o iluzie. 
Nimic nu o sa schimbe dragostea noastra micutul meu!
I love you so much and ... i miss u forever