Vrăjeli

Dear bloggers,

      Ce mai faceți? Bine, sănătoși, voioși?

Numai bine că am reușit și eu să pot să intru pe aici să mai povestesc, să scriu mai ce gândesc....

      Nu de curând m-am gând că ar fi bine să îmi las această pagină așa cum s-a și creat pe theme "classic". Sper să vă placă noua mea interfață.

      În mai puțin de 11 zile aflu dacă mi se schimbă și mie un pic așa "soarta" sau rămân tot la același nivel pe care nu mi-l mai doresc. Anul 2020 nu înseamnă doar COVID pentru mine, înseamnă și un nou început în ceea mă privește. În sfârșit am dat la master!!!!!

       Da, e la acel master pe care mi-l doresc dintotdeauna, la Audio-Video. Mai toată lumea m-a sfătuit " du-te, măi fato, acolo că te pricepi tare mult la editat video, du-te, nu mai sta." Am considerat că e timpul să merg, și așa că m-am înscris. Numai că totul s-a creat online cu ajutorul unui cont pe platforma SNSPA. Foarte ușor, am creat un eseu despre o impactul televiziunii asupra noastră și nu numai....cum ne afectează internetul, dar și pe copiii noștri, cum mă afectează pe mine dar și multe alte bazaconii. Sunt plină de emoții... sper să fie bine, și să intru pentru că îmi doresc de vreo 4 ani să îmi termin studiile. 

         Un alt subiect care mă frământă ar fi că în următoarele 3 luni de zile, mă mut în locul pe care mi-l doresc de o viață: la casă. Este o casă drăguță, simplă, și în care o să fiu cea mai fericită. O să răsfoiesc zeci de mii de file, am să citesc o grămadă de povești, și tot atâtea am să și trăiesc.

        Dar, până una, alta, urmează să plecăm pe la țară, nu știu de ce nu am mai fost atât de des, sau poate că știu dar prefer să cred că nu am avut așa de mult timp, abia aștept să simt mirosul acela de la țară, de animale, de aer curat și nepoluat, de verdeață, să aud în fiecare dimineață păsărele cum cântă la geam, dar mai ales să îl văd pe Matei, băiețelul nostru, cum zburdă prin grădină și cum se aruncă în noua lui piscină de 2 m. Da, ați citit bine...... cine a zis că e bine să nu iei copilul cu tine la shop, nu a mințit. Într-o zi, soțul meu a zis că ar fi bine să luăm o piscină mai mare, că dacă mergem la țară să facem toți baie nu doar copilul. Mda. Nu a terminat bine de zis, că ne-am suit călare în mașină și ne-am dus în căutarea piscinei perfecte. Am găsit în cele din urmă o piscină în care nu încap eu de 100000 kg, ci încape și tacsu cu alte pe atâtea kg plus mamaia cu tataia și copilul cu cele 80 de mii patru sute șaptezeci de mașinuțe supracolorate. Și cum am fi putut să testăm această piscină dacă nu chiar pe terasa apartamentului nostru. Și uite așa am adăugat vreo 80 găleți de apă, fiindcă furtunul pe care îl aveam, a avut grijă pisicul nostru să îl mănânce, crezând că e vreun șarpe.

        Deci, da, abia aștept să mergem la bunici. Să uit că există tehnologie, să stăm dis-de-dimineață până târziu în noapte să râdem, să spargem semințe, să ne udăm cu apă, și bine ar fi să și plouă, să dansăm în ploaie.

         Apoi, avem stabilită o vacanță cu prietenii, finii dar și nebunii noștri, mergem 4 adulți nebuni la mare. Cu un copil la fel de "nebun". Nici nu vreau să știu ce o să iasă acolo. 

        Trebuie să închid această postare că mi se închid ochii, .....dar cum mai am ceva idei intru și scriu!

To be continued