A fost odata ca niciodata ..

Se spune ca nu e bine sa crezi decat in tine si atat. Oare e ceva gresit ca in sufletul tau crezi si intr-o alta persoana? Oare e bine ca ai inceput sa o iubesti? Sau mai bine zis sa il iubesti ... 
Cand iubesti, o bucatica se desprinde din sufletul tau si merge spre cel ce face ,,obiectul" iubirii. Ca iti doresti sau nu... se intampla. Am zis obiect  pentru ca poti iubi ceea ce faci (de asta se zice in popor ca pui suflet), poti iubi un anumit lucru, loc sau o fiinta. Momentul acesta este unul "sssssst" .. plin de tacere, de multe ganduri care sa fie bine cusute intre ele. Lectia despre acest capitol a fost invata nu demult. Am invatat-o printr-un roman perfect .. dupa cum spuneam odinioara ca este. Visele sunt vise, iar realitatea e alta; este infricosatoare..de temut, de necrezut, de neiertat dar ... oare daca trecem peste ? 
Nu! Nu cred ca exista "trecem peste" .. Au fost zile, saptamani, luni intregi cand a trece peste si-a spus cuvantul. E timpul pentru : A fost odata .... 
Ei, dragilor ... ce credeti ca se intampla cu bucatica primita ca dar de iubire? Ei bine, incet-incet se va integra in sufletul tau, cu informatiile, energiile, algoritmii si programele continute. Peste ceva timp vei avea un suflet nou, schimbat, mai bun sau mai rau, in functie de calitatea a ceea ce ai primit. Tot acest fenomen produce placere si fericire, atat primitorului cat si celui ce daruieste, ceea ce e bine dar.... poate produce si dependenta... de a primi sau de a darui...si...

Da, sa nu uitam, apare si exista apoi DORUL….caci tot ce ai daruit, va pastra legatura cu sufletelul tau. Cand vei fi departe de ele…. iti va fi dor. De exemplu, daca ti-ai daruit bucatele unor locuri vizitate sau in care ai trait vei suferi de dorul lor…

La fel, chiar daca ai fost intr-o relatie cu cineva care, dupa ce tragi linie, constati ca ti-a facut mai mult rau decat bine, si logic iti spui ce nu mai vrei si nu mai ai nimic de impartit cu el/ea, tot vei suferi... mai mult, va fi in gandurile tale si-ti va fi dor si... n-ai de ales.

         Ziceam ca n-ai de ales... adevarat; dar numai cand esti cinstit cu tine! Cand esti prea slab de inger, adopti de regula una din cele doua solutii mai la indemana oricui:

-         ori te arunci in bratele unuia  din primii veniti disponibili – si ai o sansa mai mica sau mai mare sa-ti fie bine....

-         ori te apuci si murdaresti interior sau/si exterior tot ce a fost intre voi. Ce a fost neplacut, rau, se amplifica in semnificatii si amploare, iar pentru ce a fost bun si frumos, se cauta si se inventeaza conotatii rele, ascunse, perverse, nedrepte, etc... iar unii o fac atat de intens incat in scurt timp ajung sa creada si sa-si aminteasca doar varianta eronata. E trist pentru ca facand asa, nu castigi nimic, ba mai mult…  iti vei face rau si tie dar si celuilalt.

             Deci, daca esti cinstit cu tine, realizezi ca nu ai de ales: a iubi nu este o optiune. Nu-ti poti porunci: de maine nu mai vreau sa iubesc. Poti alege doar daca manifesti sau nu acea iubire si rational, si fizic. Acceptand-o si manifestand-o nu faci decat sa o implinesti, sa o dezvolti, sa te bucuri de ea si efectele ei. Pentru 2 oameni indragostiti, viata e mai roz, mai frumoasa, mai usoara iar asta se transmite si o simt si cei din jurul lor.

  Poti sa iubesti dar....sa nu-ti impartasesti dragostea cu cel iubit?

Teoretic…da, practic…nu! Sunt 2 situatii: cel iubit este langa tine si poti interactiona cu el sau ... nu, nu este, nu mai este, este departe, etc. Indiferent de situatie.... sufletelul va face ce stie el mai bine: va comunica cu celalalt sufletel, va darui bucatele din tot ce are el mai bun....si asta se intampla fara efort si fara sa te poti opune.... e de ajuns sa te gandesti cu drag la cel iubit.... Poti sa faci asta tot restul vietii tale, fara ca celalalt sa stie sau sa mai stie despre tine.... aceasta e iubirea pura, neconditionata, ....dar din pacate neimpartasita...