Vis, realitate, realitate, vis

Am citit undeva că cică : " Trăieşti, iubeşti, visezi, speri… şi uneori eşti dezamagită. Fericirea este ca o ruletă rusească: niciodată nu ştii ce se va întâmpla în clipa următoare. În suflet păstrezi doar un vis şi nişte speranţe."

Te întrebi de multe ori de ce ?

uite ce mi s-a întâmplat chiar mie..

Visez mereu ziua, noaptea, prin somn sau cu ochii larg deschişi..

Visez mereu şi vreau ca visele să se transforme în realitate..

Dar realitatea, de multe ori, pare un coşmar pe care nu mi-l doresc niciodată...

Visez mereu, dorind ca visele să devină realitate, sau măcar să nu ies niciodată din acel vis,

Şi totuşi visele se spulberă, se sfărâmă, se pierd ca un fum uşor...

Mereu visez, uit că între vis şi realitate este uneori un prag de netrecut. Iar atunci când mă trezesc din vis, totul parcă se prabuşeşte iar visul se spulberă în crunta realitate.
Şi totuşi nu renunţ niciodată să nu visez, mai ales ca visele să se întrepătrundă cu realitatea, transformându-se ele însele într-o realitate pe care o speram fară sfârşit.